20 aprilie 2011

Amintiri in DO MAJOR

            Nu stiu cum sa incep, desi am atatea in cap, si mai ales in suflet. 
Sunt multe lucruri si fapte care intr-o simpla secunda iti poate da viata peste cap, si iti poate rascoli amintirile, si tot ceea ce ai trait pana in acel moment.
            Eu asta am simtit......nu vreau sa spun exact data,ora si imprejurimile,ci numai ca acea incapare mi-a adus aminte de multe. Am retrait in mintea mea..toate momentele de singuratate, momentele de durere, si mai ales toate acele momente frumoase ce le-am petrecut de cativa ani incoace.
Si toate astea au revenit in mintea mea, si aveam pe fundal o melodie calma.....trista......si in acelasi timp frumoasa. Nu tonalitatea acelei melodii a fost in DO major, ci ceea ce eu traiam, si simteam.


             Mi-a tulburat inima, si vedeam in fata mea, nu lumea care ma inconjura, nu vedeam persoana pe care o iubesc tot mai mult, ci pur si simplu eram un vizitator in timpul ce a trecut si retraiam tot.
Nu stiu daca ati vazut vreodata acele filme de Craciun, in care spritul Craciunului, vine si ridica acea persoana si o plimba in trecut sau viitor, sa vada cata suferinta a cauzat, sau cat a suferit el......ei bine asa eram eu.....eram spectatorul vietii mele, si tare rau ma mai durea ceea ce vedeam.
Am vazut momente de fericire, si de bucurie...momente care mi-au ramas in inima adanc imprimate, care nu pot iesi nici cand, momente de durere si de badjocura, in care plangeam si ma rugam sa se termine....sau de ce nu,sa ma trezesc din visul ala atat de dureros....momente in care am fost mintita, inselata, pacalita, sau mai bine zis Oarba.......caci asa cum spunea cineva......" Mai orb e cel care nu vrea sa vada, decat cel care intradevar are acest handicap....".
Eu am scapat de acest handicap, si cu timpul am deschis bine ochii, si mi-am indreptat greselile.....am vindecat ranile ce le aveam, si am trecut peste cu multa vointa.
Si toate aceste sentimente au trecut prin inima mea timp de cateva zeci de minute.
Ma doare si acum si sper ca la sfarsit sa scap de ranile acelea vindecate la suprafata, si cu puroi in interior.
         Ma doare cand sunt mintita, plang cand simt indiferenta, si fericita in acelasi timp ca sunt iubita.
Nu stiu cine va citi aceste randuri, dar eu am mai scapat din presiunea aceea ce imi apasa inima.Nu vreau sa fiu mintita...sunt om si plang la suferinta, iar indiferent de ce se va intampla,mereu voi avea un zambet pe fata.....ori cat de tare m-ar durea.....voi zambi.....pentru ca acest zambet doare mai tare decat mii si miii de lacrimi.


      Stiu ca nimeni nu intelege de ce spun asta, dar eu imi inteleg motivele.
Indiferent prin ce voi trece tot sunt fericita, deoarece stiu ca de tine sunt iubita!!! 
      Eu iubesc si asta ma face foarte fericita!!!!!!!